Ziua 14: Leon - Rabanal del Camino

Duminica, 19 Septembrie

M-am trezit ca de-obicei pe la un 6:15, si din nou am avut mic-dejun combinat, supermarket cu cafeaua si gemul lor. 

Am plecat din Leon pe un drum destul de boring, intrarile si iesirile din marile orase (Burgos cel putin, aoleo) fiind prin zone industriale si suburbii noi construite, no fun.
Dar apoi au fost si bucati mai faine:

in general drept, inca sunt in meseta (la 900 m!)

M-am impiedicat si am facut etapa programata, Leon - Astorga pana la 11.

Doar 55 km... ce sa fac acuma, deh. Am dat o tura prin oras si am fost placut surpins sa descopar ca aveau un castel construit de Gaudi! Dupa ce am intrat inauntru sa vad si pe interior, am iesit sa fac niste poze pe dinafara (pe dinauntru nu ma lasasera) si cand, tzac! Kiril imi face o poza si zice cu o mutra blazata: Not surprised! 

Cu ocazia asta l-am pus sa imi faca si o poza:

Nu erau multe de facut, cu atat mai mult intr-o duminica dupa-amiaza asa ca dupa ce am pozat si catedrala,

am hotarat sa mai fac inca 20 km.

Dar nu inainte de a incerca un menu cu totul special, de care citisem si in ghid si imi spusese si tipul de la San Anton: Cocido Maragato. Maragateria este o regiune aici, cu Astoriga si inca ceva sate, care se cred un fel de scotieni ai spaniolilor, adica oamenii de la munte. Si au un fel de mancare specific, de fapt un menu: unul pe care nu il poate termina nimeni niciodata!

Incepe simplu, cu 7 feluri de carne. Da, sapte, si ditai bucatile, cam un kil de carne asa. A, si la un moment dat vine tipa si ma intreaba daca mi-a placut unul in mod special, la care eu am zis ca da uite asta, gandindu-ma ca fac un compliment lui the chef. Mare greseala, ca a plecat la bucatarie si a mai venit cu 3 de-alea. Am reusit sa termin aproape tot, am zis ca nu m-am facut de ras. Felul doi: trecem la vegetarieni, varza calita si un fel de fasole care nu e nici fasole nici linte ci altceva mai patratos. Cam la un kil jumate asa ambele, un platou care aveam impresia ca avea juma de metru. Aici mai mult de jumate nu am putut inainta neam. Cer felul 3 si ma sperii: vine cu un castron de supa cam de 4-5 kile. Dar m-am linistit, era plin doar pe jumate... Dar ce supa nene! simpla, dar buna, ca imi lasa si acum gura apa. Aici am facut pe dracu in patru si am terminat 3 sferturi. Cu ultimele puteri cer desertul: o crema asa ca o sarlota, cu scortisoara, o minunatie. Nu stiu ce am reusit sa indrug, ca m-am trezit si cu un supliment. Pe asta l-am terminat doar jumate, si am dat din cap doar ca vreau cafea, ca voce nu prea mai aveam. Cafea pe care efectiv mi-am turnat-o pe gat, constient ca daca nu iau un intaritor ma tarasc pana la primul pom si adorm instant. A, evident ca totul era stropit cu o sticla de vin, si inca de cea mai buna calitate, nu cum e de-obicei la un menu, si cu o gaseosa.

M-am rostogolit pana afara, am luat-o pe Sonia, am pus-o in modul ´deal greu´si am plecat incet incet

Drumul pana la Rabanal era la deal, dar un deal foaarte simpatic, nici nu mi-am dat seama cand am facut 350 m altitudine:

si era marcat cu grija:

Pe drum am dat peste doi catalani, care incepusera din Leon si nu se grabeau deloc. Norocul meu ca unul din ei era ff neantrenat deci reusea sa fie mai varza decat mine cu burta mea cea imensa.

Din pacate, refugiul donativo din Rabanal era full, asa ca a trebuit sa stau la el Pilar, dupa numele dueñei (unde de-abea am gasit loc de fapt).

Un albergue OK, cam inghesuit chiar si pt aceasta categorie, si m-au lasat seara, pe la 9:30, la bucatarie sa imi fac o supa ca altceva nu imi mai trebuia de mancare.

In final, o imagine din Rabanal

Ziua 13: Bercianos del Real Camino - Leon

Sambata, 18 Septembrie
Ahoy!

iar am sa scriu fara poze, de la biblioteca si gasesc vreun net mai pe seara sa adaug si poze. Posturile mai vechi pe care le-am scris asa au si poze acum, mai putin unul cred.

M-am despartit dimineata de rusi, propunand ca loc de intalnire Villar de Mazarife, un alt albergue recomandat de omul de la San Anton.

Am luat micul dejun, combinat cu ce aveam eu de la supermarket cu ce dadeau oamenii pe-acolo: cafe con leche, paine, unt, gem. Am stat la masa tot cu englezii, i-am zis un la multi ani fetii care se sarbatorea peste  2 zile si am tulit-o.

In ziua asta planuiam sa merg ceva mai departe de Leon, 1 sau 2 sate. Asta desi etapa programata, pe care o ajunsesem din urma, era doar pana in Leon. Am gasit iar biblioteca si am scris acolo o ora cat aveam voie, dar apoi cand am cautat internetul platit, tocmai inchideau si deschideau la 5 jumate, asa ca m-a apucat iar lenea ca la Pamplona si am decis sa raman :). OK, faptul ca in albergue municipal era tot donativo a ajutat f mult si el ;). Asa ca am fost si m-am cazat, si apoi am bantuit prin Leon cat am putut, nu inainte de a lua un menu peregrino cu 9 euro, of course. Nu stiu daca am mai zis asta, dar am avut in ultimele 4-5 zile, din Logroño cred, doar sopa castellana ca primul fel. E f buna, desi in afara de faptul ca are usturoi si pun paine in ea nu seamana aproape deloc una cu alta. A, si in Leon nu ii mai zice castellana, ii zice de montaña :D. Astia din Leon au si ei problema lor cu castellanii, adica Madrid, si pe-aci am vazut inscriptii cu Pays LLiones LLibre, desi io nu pricep de ce, ca limba clar e aceeasi, autonomie locala au toate provinciile...

Catedrala lor e poate mai mica, ca volum, ca cea din Burgos, dar e mai inalta si mai impresionanta, mai ales prin marimea si frumusetea vitraliilor. Am tras cu urechea la un ghid: 1800 mp de vitralii!!O sa vedeti in poze...

In rest, tot centrul vechi cu stradute micute si cochete e f fain, si am avut timp o juma de zi sa le bat cam pe toate.

Evident ca in fata catedralei m-am intalnit cu rusii, si le-am zis ca raman, dar ei au hotarat sa mearga mai departe totusi.

Seara se inchideau portile la 9:30 asa ca nu am zabovit cat as fi vrut pe strazi. Si as fi vrut, fiindca imi amintea intr-un fel de Granada, mai ales printr-o chestie pe care o credeam speciala Andaluciei (si asta doar 2-3 orase): anumite baruri din anumite zone, dupa anumita ora, dau tapas gratis! Adica iei o bere sau un vin cu 1.20, 1.30 si tapa vine gratis. Am luat si eu 1 intr-un bar si 1 in altut, si am fugit sa nu raman pe dinafara.

Acest albergue era detinut de maicutele augustine, si inainte de culcare au tinut o slujba speciala pentru pelerini, la care m-am dus si eu. Mi-a placut ca ne-au dat caietele cu sonetele si ne puneau si pe noi sa recitam sau sa cantam din cand in cand. Experiente interesante :).

Ziua 12: Convento de San Anton - Bercianos del Real Camino

Vineri, 17 Septembrie

Dupa ce ma infruptasem din delicatesele unui albergue donativo normal ca am vrut mai mult. Asa ca urmand sfaturile fostului Hospitalero, am incercat, si reusit fara mari probleme sa ajung la urmatorul recomandat: Bercianos del Real Camino. Am reusit in acelasi timp sa ajung cel mai devreme ever ( ma refer la zi de mers, nu ca cea din Pamplona :D) parcurgand cea mai lunga distanta: peste 100 km. Traiasca meseta :)

Prea multe nu au fost de vazut in bucata asta, cu cate 10, 18 km intre sate. O ecluza cvadrupla din secolul trecut pe un canal de navigare (Canal de Castilia)

O foarte frumoasa biserica in stil romanesque in Fromista:

si in rest, meseta meseta meseta.

De pranz am manat in Carrion de los Condes, cel mai maricel orasel de pe traseu, care avea si el o biserica cu Santiago deasupra intrarii:

si am cunoscut cel maiadevarat pelerin ever :

Ei, si ce crezi, in timp ce mergeam pe un drum din ala super drept si cantam de unu singur, a se citi chiuiam, cine ma ajunge din urma? Rusii, evident.. le-am zis si lor de Bercianos, si au decis sa vina si ei acolo desi voiau in mod normal sa ramana mai inainte. Apoi am mers fiecare in ritmul lor si ne-am vazut intr-adevar la refugiu, unde am reusit sa ajung inainte de 6!

Meseta cu nori de furtuna

Meseta de langa refugiu

si refugiul

unde de fapt nu mai erau locuri, dar ne-au dat, mie si rusilor, saltele si am dormit pe jos in capela, ceea ce a fost de fapt mult mai bine, ca alea erau comode, iar ca spatiu, ce imparteam noi jos era impartit sus de 20 de oameni. Sa mai zic de sforaituri?

Cina a fost iar gratis, ca si mic dejunul, dar mai slaba decat la San Anton, deh, daca nu gatisem eu? M-am imprietenit cu niste englezi, 2 tipi si 2 tipe, care voiau sa ajunga duminica in  Leon fiindca era ziua uneia din tipe si sa sarbatoreasca ca atare.

105.3 km, 16 moving avg, 10 overall avg, 568 up si 642 down.

Ziua 11: Agés - Convento de San Antón

Joi, 16 Septembrie
Asta a fost una din cele mai meseriase zile, in sensul de experienta de Camino. Ziua a fost foarte lunga, distante marti, chiar daca timp scurt. Cei 18 km pana in Burgos i-am facut pana la ora 9 dimineata, si am plecat din Burgos de tot pe la un 16.
Cum am iesit din albergue, am inghetat: ploua. Si iesisem ca sa imi iau hainele de la uscat! Dar cand colo, ce sa vezi: un mic miracol de Santiago: hainele mele erau uscate :). Va dati seama ca am ramas masca (hai nu radeti). M-am dus si am intrebat-o pe hospitalera, de-abea a inceput, nu? Dar ea a zis ca nu, ca ploua de ceva vreme, inghetase si ea ca deh, cumva ar fi fost datoria ei sa ma anunte mai devreme sau chiar sa le ia.... Ma rog, vreo 2 erau un pic umede, dar restu erau chiar uscate...Si sa ne intelegem, nu ploua cu galeata, era un fel de burnita asa... ma gandesc ca vantu le-o fi uscat?
In fine, am ajuns in Burgos repede dupa cum am zis, si dupa ce m-am invartit un pic prin oras (am aflat ca la biblioteca e net gratis, din nou) m-am dus la catedrala. Foarte mare si frumoasa, dar din pacate am poze doar din exterior, in interior am descoperit ca am amandoi acumulatorii descarcati... mintea mea cea uituca deh. M-am enervat, fiindca una din cele mai importante obiective de pe Camino era mormantul lui El Cid Campeador, care era fix in catedrala. Am pozat in schimb statuia, acre era undeva afara, langa alta biserica.

Am gasit si casa unde los Reyes Catolicos l-au primit pe Columb:

Si pana la urma o sa am si poze, fiindca in timp ce ma invarteam pe langa catedrala

m-am intalnit cu.. incredibil, dar adevarat: rusii again.Kiril si Alex. In catedrala am intrat cu Kiril si am avut grija sa faca poze la mormantul lui El Cid. Poate nu stiati, dar Burgos este intemeiat de El Cid, drept pentru care e peste tot: strazi, piete, restaurante, hoteluri, panaderia, service, tot.
Ei bine , chiar asa plecand io din Burgos la ora aia tarzie, tot am reusit sa fac aproape 40 km. Cu doar vreo 4-5 sate micute si pierdute in imensa meseta. De data asta the real one. Drept tata. Drept, mult, prin campuri, fara vii, fara maslini, niste miristi asa.

Ei, si am ajuns la San Anton. Aici sunt ruinele unei manastiri care o data era un punct foarte important pe Camino.Eu iar asa, ma gandisem sa merg un sat mai incolo, dar nu am avut cum sa nu opresc aici sa fac niste poze. E bine ca acum pot urca poze, fiindca vorbe nu prea am sa descriu.

Ei faza a fost ca erau acolo 2 olandezi pe bicle, si nu stiu cum am intrat in vorba cu ei, si cum ei, desi nu au ramas acolo, au reusit sa imi sugereze mie sa raman, dar cand am facut cativa pasi si am vazut in ce consta refugiul am fost captivat instant.

Ce sa zic, refugiul era donativo (dai cat vrei sau deloc), in fine, era si cazul ca deh, bugetul..

Am pregatit cina impreuna, erau doi hospitaleros, un tip si o tipa, eu si inca doi pelerini, un spaniol ce culesese o unguroaica ce nu stia nici engleza nici spaniola f bine, si inca 2: un fost hospitalero, care a fost seful bucatar si mi-a povestit de toate refugiile misto de acolo la Santiago, si inca o tanti prietena cu ei din satul urmator. Ce sa zic, a fost de vis. Eu am facut salata, ei fiecare cate ceva, am cinat la lumanare, am povestit de Camino si de toate, am ras, tipul care era acum hospitalero ne-a cantat la chitara cantece despre Camino... OK, refugiul nu avea apa calda, dar aia rece era mult mai calda decat multe ape de parau de munte cu care m-am spalat eu. OK, nu era chiar usa ci copertina aia, dar sacu de dormit de la Razvan nu a avut nici cea mai mica problema evident. Clar numarul unu in tot ce am vazut sau trait pana acum pe Camino.
73. 92 km, 14 moving avg, 6.8 overall avg, 532 up si 677 down

Ziua 10: Najera - Agés

Miercuri, 15 Septembrie

M-am trezit foarte devreme in sala de sport, am luat un mic dejun format din ultimele resturi de sanvis de la supermarket si am taiat-o cand era inca intuneric. Deja incepusem sa imi intru in ritm: trezit la 6:15, mancat & spalat pana la 7, plecat maxim la 7:15. O pauza de cafea pe la 10, una de pranz (menu del dia) pe la 2 sau 3, iar mers pana seara la 6-7. Cina (de la supermarket deobicei), conversat cu pelerini pana la 10 si la maxim 10:15 dorm dus.

Fata de zilele de luni si marti cand am mers printr-o caldura cumplita, miercuri a fost mult  mai bine, de dimineata si pana spre pranz a fost innorat, a mai fost ceva soare pe la pranz asa, dar spre 4-5 iar s-a innorat. In ziua asta a si inceput meseta, deocamdata varianta cu dealuri. 

Adica urcai asa usor de pe la 750 m la 850-900 si coborai la fel de usor. Distante mari intre sate (bine, nu 15-18 ca in alte parti de Camino), sate micute, pierdute prin niste ravine sau cum se cheama adanciturile alea din podis.

In Santo Domingo de la Calzada am urcat intr-un turn (zicea ca e cel mai inalt din La Rioja, nu puteam  rata asa ceva) si am avut niste privelisti f misto asupra oraselului. Tot asa am gasit o fundatie cu internet gratis dar acolo doar 15 minute aveam voie, si am negociat un 25 cu greu.

Aveau si o catedrala foarte faina, si f originala in acelasi timp: au tot timpu o gaina si un cocos inauntru, la loc de mare cinste. Sa va zic de ce: cica prin secolul 12, un pelerin neamt la Santiago a poposit aici in casa unui mare bogatas. Fata omului, spanioloaica cu sange fierbinte, s-a aprins dupa neamtu nostru, dar tanarul domn fiind in misiune sfanta a tot refuzat-o. Ca sa se razbune, miseaua, i-a pus un pocal de argint in traista si apoi a chemat jandarmii sau ce aveau ei. Asa ca tipu, scurt, la spanzuratoare. Ei, acu e un pic mai nebulos, zice ca dupa ce s-au dus parintii (erau si ei in pelerinaj) sa isi vada copilul mort, au auzit vocea lui care zicea ca Santiago i-a salvat viata. Nu zice clar daca era viu deja, doar ca au auzit vocea. Ei, fug ei sa ii zica minunea bogatasului si asta la masa, mancand dintr-o gaina la rotisor, zice, da, fi vostru e la fel de viu ca gaina si cocosul astia de pe masa mea. Ei, si atunci incepe ca cante cocosu de numa, asa gatit si jumate mancat cum era.

Io citisem de asta mai inainte, da tot am ramas incremenit cum ma plimbam io asa prin biserica si deodata aud un cucurigu sanatos de rasunau stranele si altarele. Ma apropii, ma uit, fac poze, si numai ce aud o tanti care zice ca e noroc daca e sa cante , dar si mai si daca e sa cante de 3 ori, ca mai baga 2 cucurigu meseriasu nostru. Tare, deci am noroc :).

Am mers pe acelasi principiu de oprit 20 km inainte de ce imi propusesem, si am ajuns la o ora decenta la Agés. Faza a fost ca ma obisnuisem cu difetente mici, si taman la sfarsit Camino mi-a servit una zdravana. Urcusul pana la San Juan de Ortega a fost ucigator, era efectiv munte, chit ca avea doar un 1150 maxim ca nivel. Dar si coborarea cum a fost, ualeii... printre brazi asa, drum forestier da f bine facut, de mergeam cu foaia mare si pinionul mic!

Am ajuns in San Juan de Ortega si cand sa intru, ce sa vezi, taman incepuse slujba pentru pelerini (se fac din astea la diverse ore in cam toate satele de-acum. A fost foarte fain, au cantat la sfarsit ceva de genu Ven Santa Maria, ven a caminar, adica o invitam pe Sfanta Maria sa mearga cu noi, mi-a placut mult cum suna.

Am ajuns in Ages (initial voiam sa raman in urmatorul sat, Atapuerca, dar mi se cam luase) pe la un 19, destul de devreme fata de alte dati mai vijelioase :). Am platit cam mult aici, ca ramasesem fara sanvisurile de la supermarket, sau mai aveam f putin. Cazarea 7, spalat 3, ca ramasesem fara rufe curate, mic dejun 3 ca nu mai aveam nic, si cina 5, adica juma de menu, respectiv sopa castellana, ca pt felul doi am bagat un pate cu paine. A intrat si o sticla de vin in aia 5 euro, pe care am baut-o cu un american care era si el in pelerinaj. Era municipal, deci ar fi trebuit sa fie mult mai ieftin dar deh, ce sa zic, era f curat, f spatios, f bine dotat, asa ca mi-a prins bine. Mai ales la faza cu masina de spalat.

Inca o data trebuie sa ii multumesc lui Richard pt ideea cu dopurile de urechi, au fost f folositoare tot timpu de la Santa Cilia incoace, da la Agés baga unu asa tare ca il auzeam chiar si prin dopuri, asa, o idee.

OK, se cam inchide aici la biblioteca (in Leon) asa ca ma mut la internet normal dupa ce mananc sa adaug si poze.
81.3 km, 12.7 moving avg, 7.8 overall avg, 1175 urcat, 883 coborat (am urcat in meseta, dupa care cum am zis, incet sus si jos)

Ziua 9: Los Arcos - Najera

Marti, 14 Septembrie
Ok, vedeti ca am completat si postul de ieri.

Am inceput de dimineata, dupa un mic dejun din resurse proprii si o cafe con leche in Torres del Rio unde trebuia sa dorm.

Distantele au fost foarte mari intre orase, si drumul destul de naspa asa ca nu am intaintat foarte mult.

Primul oras mai mare a fost Viana.Evident ca si aici era fiesta :). Alte costume, alta distractie.

Apoi am ajuns in Logroño, care e capitala regiunii autonome La Rioja, si am pierdut ceva vreme pe-acolo.  

Printre altele, am avut inspiratia sa intreb la Oficina de Turismo unde e internet mai ieftin, si mi-au zis ca la biblioteca si inca intr-un loc e gratis! Asa am scris marti postul ala asa de lung.(de-atunci aproape doar asa am mai scris, inclusiv acum, cand sunt la biblioteca din Burgos).

Am si mancat un pranz intr-o piateta frumoasa din centrul orasului, cu 9 euro menu del peregrino,

si am plecat mai departe.
Am uitat sa va zic de o chestie f faina: in jurul unui santier de reconstructie\renovare in centrul vechi erau niste panouri imense cu principiile unei conventii despre persoanele cu dezabilitati, intercalate cu poze cu oameni. Adica persoane. Asa se numea si expozitia:

Pe mine m-au impresionat foarte tare. Una e sa stii niste principii de genul asta ca reguli de bun simt pe care toata lumea le stie dar foarte putini le aplica si alta e sa le vezi pe ditai panourile de 2 etaje, cu litere de un metru, in capitala unei provincii. Foarte foarte tare.

Am mers cam toata ziua printre campuri imense de vita de vie(cred ca ati auzit de La Rioja, in sensul de vin),

si evident ca m-am mai si infruptat :D.

Am trecut prin Navarrete, un orasel destul de mic, cu o biserica destul de modesta pe dinafara, dar cu un altar incredibil de impresionant.

Ideea cu un albergue cu net si unu dontivo a continuat sa nu mearga, fiindca cel donativo era plin si am dormit intr-o... sala de sport :). Cu 3 euro, deci a fost ok. Curat, o gramada de spatiu :)), fiind doar eu si inca vreo 7,  din care 4 polonezi

63.12 km, 12.1 moving avg, 6.0 overall avg, 823 up si 856 down

Ziua 8: Pamplona - Los Arcos

Luni, 13 Septembrie
Am doar 25 de minute asa ca daca nu termin la timp, o sa continui alta data.

Vlad a plecat deci un pic inainte de miezul noptii, dupa ce colindase ceva timp dupa cartoane sa isi imbrace bicicleta. Am ramas singur :(...

M-am trezit pe la 6 ca nu se mai putea de atatea fosnete (erau cam 200 de oameni in acel albergue), m-am echipat si am plecat incet incet ca iesirea din ditai orasul nu  e asa usoara, chiar daca ai track pe care il urmezi. Am luat un cafe con leche de la un mic bar inainte de a iesi din oras si la drum!

Inainte de a ajunge la Puente la Reina, locul unde se intalnesc Camino Frances cu Aragones, am facut un mic detur la ermita (manastirea) de la Eunate.

Inainte de Puente, terbuie urcat ditai dealul, care se numeste nici mai mult nici mai putin decat Alto del Perdon. Greut, nu zic, da nu se compara cu ce am patimit inainte de Oloron.

Apoi am trecut repede prin Puente, era un sir  continuu de pelerini de la iesirea din Pamplona pana acolo, si a inceput iar o perioada mai solitario. Cativa km mai incolo, am dat si de satul pe care spera sa il vada Vlad.

Ciraqui

Si unde evident, era fiesta. Alta fiesta, incepeau Las Cruces. La ei ziua crucii dureaza de fapt o saptamana :D. Timp in care, evident, FIESTA!

Drumu vreau sa zic ca a fost foarte greu, cu unele din cele mai mari diferente de nivel, dar cumva a mers f repede. Am trecut si prin Estella, unde am si mancat un menu pelegrino cu 9 euro, si un pic mai apoi, un alt punct foarte important de pe Camino: Fuente del Vino! un robinet si vin si unul de apa, sa tot stai

Ideea era sa ajung la Torres del Rio, ca sa fiu in program, dar am ramas la Los Arcos fiindca oricum facusem deja  78 de km. Tot ca idee, ma gandeam stau la un albergue platit luni ca sa pot scrie la net, si la un donativo marti ca sa mai scad din cheltuieli care deja nu prea mai ies, i.e. me quedo sin dinero ...

(paranteza aici -  multumim sponsorului Razvan! care mi-a donat jumate din spaga lui din ultima tura)

ok tre sa fug continui... altadata

le
asa..
Ideea cu alebrgues-urile nu mi-a iesit fiindca la Los Arcos am ajuns foarte tarziu, spre 8, si pana am facut dush si am fost in oras sa imi cumpar de mancare,  si pana am mancat deja era spre 9 si la 10 se inchidea. In plus, era iar 3 euro ora si mi se luase de dat o caruta de bani pe un net care mere cu viteza melcului turbat. 
A, si inca in plus m-am, reintalnit cu rusii. Foarte tare, sa ma tot vad asa cu ei. AM mai gasit un grup vesel, cu 2 nemti, un australian, o irlandeza si o romanca, din toate natiile, dar care statea de 7 ani in Madrid deci nu prea se pune (vorbea cu irlandeza doar in spaniola deci presupun ca si ea tot asa statea prin spania, si inca un japonez f funny care vorbea doar japoneza dar era f bun la limbajul semnelor :D.
Ca sa inchei, a fost o zi f lunga si f calduroasa. (babz vezi ca ma bronzez!)
80 km, 10.9 moving avg, 6.1  overall avg, 1449 up si 1516 down (asta da zona deluroasa, nu?)