Ziua 15: Rabanal del Camino - Ponferrada

Luni, 20 Septembrie

Salutare, salutare!!

Da, da stiu, sunt neserios, nu am terminat blogul, imi pare raaaaaau, uite ma revansez acuma

M-am trezit ca de-obicei la un 6:15, si dupa ce am mancat un sanvis mi-am dat seama de o chestie destul de nasoala: nu-mi gaseam o manusa :(. Eu explicit nu am zis, dar cine s-a uitat bine la poze a vazut ca am plecat cu unele verzi si apoi am aparut cu unele albastre. Deci un replace am facut deja (prin franta), acu sa pierd iar una? Aveam niste draaaaaci....mai ales ca tineam f bine minte ca am ajuns cu ele, si nu aveam decat cei 30 metri de la intrarea in refugiu la camera cu paturi unde sa caut, si nu era...

Am fost insa sa ii zic asta duenei Pilar, care dupa ce mi-a zis ca nu stie nimic si (suparata de idee, evident) ca f probabil 'te lo han quitado, verdad?' adica mi-a sparlit-o careva... mi-a dat altele! Uitate de o pelerina (da, erau de gagica da se potriveau ca marime) care nu prea avea sanse sa se intoarca deh. De fapt in cam toate refugiile e cate un loc cu chestii uitate (sau lasate intentionat, in ideea de a mai scapa de greutate) de pelerini, chestii cu care cei ce vin apoi pot face ce vor.

Am luat-o la deal deci multumit. Am ajuns destul de repede la un satuc numit Foncebadón, care era intr-o vreme unul din punctele f importante de pe Camino, si cateva secole a beneficiat inclusiv de niste prerogative, scutiri de taxe si tot felul de chestii, prin decrete regale. Acuma insa..... 

sic transit gloria mundi...

de aici se auzeau cantece gregoriene...

Drumul era tot in urcare, dar era f frumos. Camino mergea destul de aproape de drum, care era f putin tranzitat, asa ca eram tentat sa aleg asfaltul, dar in afara de bolovanii de pe jos, era mai pitoresc off-road-ul asa ca doar de vreo 2 ori am cedat tentatiei. 

Si dupa nu multa vreme, in jur de 10, ajuns si la unul din cele mai importante obiective de pe Camino: Cruz de Hierro (sau de Ferro, ca deja am intrat in Galicia)!!

Crucea de fier e de fapt o cruciulita, pusa pe o mare prajina de lemn, pusa pe o mare gramada de pietroaie, aduse aici de pelerini din tara de bastina de-a lungul secolelor. Eu, evident ca am adus si eu una: un trovant adus special de Florin (din Kogayon adica) de la Costesti. Ce? nu ati auzit de trovanti? 'Pietrele care cresc'? Rusinica! la wiki repede!

http://ro.wikipedia.org/wiki/Trovant

Evident ca am facut multe poze sa imortalizez momentul:

Un pic mai tarziu eram in cel mai inalt punct al traseului, exceptand Somport evident: 1517 m. Si era o schimbare placuta, sa mai vezi niste verde dupa atata glaben si maro :

De aici a fost cam downhill pana la Ponferrada, unde hotarasem sa raman dintr-un motiv f simplu: donativo . El dinero se acabo, cum se zice, si cum aveam timp destul sa ajung la Santiago, am zis ca merit si io o zi mai scurta.

In drum la vale am dat peste un refugiu bizar, si cunoscut tocmai pentru asta: Manjarin este construit intr-un loc unde nu ai nimic altceva pe o raza de kilometri, de un om cu totul special: Tomas, care se crede nici mai mult nici mai putin decat un templier re-incarnat. Pe bune! Omu nu are toata tigla pe casa, dar ce e al lui e al lui: s-a gandit el ca e nasol traseul si cam rare refugiile asa ca a facut unul aici. F precar si insalubru chiar si dupa standardele pelerinistice, dar este acolo.

Si apoi, tot la vale... El Acebo, un satuc simpatic

si din ce in ce mai la vale

mama ce viteza am prins pe-aici! Si tot la vale..Molinaseca 

Am ajuns la Ponferrada undeva pe la 12 si jumate. Refugiul nu se deschidea pana la 14, asa ca am dat o tura prin oras cam o ora asa (am localizat biblioteca si am mai scris oleaca pe blog) si apoi m-am intors.. ca sa constat ca era coada! Mai stiti cum lasai sacosele la coada la lapte sau la carne pe vremea impuscatului ? Ei asa am gasit io ditai coada de rucsaci :D. L-am asezat si eu pe-al meu, si apoi la 14 cand s-a deschis am stat la coada, nici mai mult nici mai putin decat o ora!

Partea buna a fost ca m-am imprietenit la coada cu doi mexicani (arhitecti,unu inca student, altu deja in biznis) si am ajuns si in camera cu ei. Da, refugiul asta avea mai multe camere, si intre 4 si 16 paturi in camera; unde am fost eu erau 10 - super decent! 240 de locuri in total daca nu ma insel! 

In timp ce ma pregateam pt dus i-am auzit pe mexicani ca vor sa isi gateasca cina, sa mearga la cumparaturi, pt ei si inca un tip, un olandez. Evident ca m-am inscris si eu ! Sa impartim cheltuielilel, si sa ii ajut si la gatit evident. Asa m-am scos si cu cina, iesind undeva la 4.5 euro 2 feluri, vin si suc. Si au gatit ff misto, legume calite pe de o parte, orez cu chorizo (de cerb cica!) cu cartofi (?) si cu bere(?!!). Berea, adica in mancare, nu pe langa. Plus condimente, deh, ca doar nu degeaba erau mexicani.

Dar pana atunci, ca era de-abea 15, am mai dat ture prin oras. In Ponferrada e o cetate a templierilor f bine pastrata:

cu legenda de rigoare:

Din pacate fiind luni, castelul era inchis :(.... dar oricum, arata senzational si pe dinafara.

44.38 km (doar), 12.4 moving avg (normal, mai mult de 30 au fost la vale:D), 6.7 overall avg (deci am lenevit la greu) 563 total ascent, 1248 total descent.


si poze din ziua asta:
http://picasaweb.google.com/adi.glavan/CaminoDeSantiagoDay15RabanalDelCaminoPonferrada#