Vineri, 10 septembrie
Scriu din Pamplona unde am ajuns cu bine de dimineata si am reusit sa il prind si pe Tomas, dar mai pe larg in postul pentru ziua 7.
Scriu din Pamplona unde am ajuns cu bine de dimineata si am reusit sa il prind si pe Tomas, dar mai pe larg in postul pentru ziua 7.
(tot din cauza de net cam scump,deh sunt in ditai orasul) nu prea o sa pun poze azi.
Vineri dimineata eram deci cu vreo 40 km mai in spate decat estimat, si aia la deal! Exact 40 erau de la refugiul englezoaicei la pasul Somport, situat la granita dintre Franta si Spania. De urcat. Toti. Cam 1200 m diferenta de nivel.
Pai ce sa faci cand ai mult de mers, o iei incet la pas. Si am trecut prin tot felul de satuce de munte, f cochete si dragute, facute pe un stil de ziceai ca esti in Alpii elvetieni nu in franta, cum ar fi Bedous, Accous, Borce, Urdos...Prin Urdos mi-am dat seama ca aveam un tricou in plus :D. Cum vine treaba: o pusesem pe englezoaica sa imi spele niste rufe (fiind in Franta, nu te lasa sa o faci singur dar in schimb te taxeaza, deh). Si mi-a adus o punga dimineata cu rufele spalate si uscate si... mai multe. Am reusit insa sa prind un ciclist care venea la vale si sa i-l pasez, cu explicatii unde sa il lase in drum. Sper ca a ajuns la destinatie.
Intre timp urcam, urcam continuu si dupa care mai urcam un pic. OK, mai faceam o pauza de poze, sau o pauza merganda dupa cum zicea Vlad, adica pur si simplu mergeam pe langa bicicleta, fiindca muschii mei erau asa incordati ca aveam impresia ca port o armura ceva, ca un fel de brau asa imi cuprinde si strange muschii de la coapse si cand mergeam, aveam un mers asa de charlie chaplin. Evident, intre timp in fata noastra se deschidea valea din ce in ce mai mult si din ce in ce mai multe varfuri apareau in fata noastra.
La un moment dat i-am prins din urma pe niste rusi. Rusii astia plecasera cu 2 ore inaintea de a ajunge noi in Toulouse la catedrala sa luam credentialele si cam cu 4 ore inainte de a ajunge noi la Montesquiou trecusera si ei prin sat. Oamenii nu doar ca filmau mai tot ce faceau cu niste camere faine agatate de casti, dar aveau si ditai aparatu foto cu 3 obiective. Erau pusi pe treaba, nu asa.
Cam in jur de 3 asa am reusit sa ajungem sus, unde am mancat la o masa din fata albergue Aysa, unde trebuia sa dormim de fapt noaptea anterioara (spre rusinea noastra nu am sunat sa anulam).
Aici ne-am despartit iar, Vlad voind neaparat sa urce un pic pe munte iar eu coborand la vale vijelios (dar pe Camino, cel putin de la Canfranc incolo, Canfranc fiind cam la 6 km de varf. Asta fiindca initial traseul ´normal´era o simpla poteca de munte care urca si cobora cum voia ea, nu aveam nici-o sansa cu Sonia. Am avut chiar si asa niste bucati de traseu unde se cobora efectiv pe stanci, nu doar ca erau pietre pe drum, ci pur si simplu niste stanci iesite din pamant, si ala era drumul.
Pe la un 6 si jumate reuseam sa ajung in Jaca, deja destul de obosit, dar foarte fericit ca am ajuns in sfarsit in Spania si ca aud spaniola in jur. Nu se prea poate descrie sentimentul, dar era un pic ca o intoarcere acasa. Am fost la oficina de turismo, unde mi s-a confirmat ca pana la Santa Cilia mai erau doar 14 km (de fapt 18 dupa cum am vazut), am vizitat catedrala si am dat cateva ture pe stradutele foarte animate din centru. Apoi l-am sunat pe Vlad, aproape convins ca daca e inca departe sa ramanem acolo, desi era un pic prea agitat pentru gustul meu, era totusi tarziu si facusem deja peste 70 km. Dar Vlad venea in viteza pe DN dinspre Somport (mult mai repede ca mine deci), asa ca am inceput ultimii 18 km, dar primii de Spania adevarata. Peisaje mai sarace in vegetatie, e drept (desi inca eram pe valea Aragonului tot disparuse verdeata franceza) dar care mie imi plac la nebunie. Un Camino mult mai bland, majoritatea drumurilor destul de late (nici urma de potecile dinainte de Oloron), si in general la vale, ca deh doar urmam raul :). Am ajuns, ca de-obicei un pic inainte de apus si am gasit in refugiu nu mai putin de 4 pelerini! Wow, asta chiar era un record :D. Doi erau spanioli, desi ei s-au recomandat ca fiind din Pays Vasco , hihi, unul francez care era f necomunicativ si unul sa vezi si sa nu crezi din Israel. Cu spaniolii am vorbit f fain la masa, (10 euro cina, dar ce cina!) despre independenta regiunilor spaniole, invatamant (erau profesori la pensie) si alte chestii. Israelianul se incumetase sa coboare (prima zi fiind) tot drumul de la Somport la Jaca si evident ca facuse o entorsa asa ca dupa o mica tentativa de a amerge mai departe (Santa Cilia e jumate de etapa, intre Jaca si Arres, a ramas 2 zile la Santa Cilia ca sa se vindece.
Dupa ce terminasem si ma instalasem la net, a aparut si Vlad in sfarsit, era un 10 si un pic, cam terminat si el dar fericit de ce lacuri glaciare vazuse (venise si el pe camino de la Jaca).
Am folosit internetul (gratis nu ca aici) pentru update-urile de data trecuta pana spre 12 cand ne-am speriat si am fugit la culcare, doarece urma inca o zi f mare, voiam sa ajungem la Monreal, care e f aproape de Pamplona, ca sa il pot prinde pe Tomas.
l.e.:
90.93 km, 11.6 moving avg, 7.6 overall avg, 1637 up 1427 down (singura zi in care am urcat mai mult :D)
le: http://picasaweb.google.com/adi.glavan/CaminoDeSantiagoDay05SarranceSantaCilia#
Cam in jur de 3 asa am reusit sa ajungem sus, unde am mancat la o masa din fata albergue Aysa, unde trebuia sa dormim de fapt noaptea anterioara (spre rusinea noastra nu am sunat sa anulam).
Aici ne-am despartit iar, Vlad voind neaparat sa urce un pic pe munte iar eu coborand la vale vijelios (dar pe Camino, cel putin de la Canfranc incolo, Canfranc fiind cam la 6 km de varf. Asta fiindca initial traseul ´normal´era o simpla poteca de munte care urca si cobora cum voia ea, nu aveam nici-o sansa cu Sonia. Am avut chiar si asa niste bucati de traseu unde se cobora efectiv pe stanci, nu doar ca erau pietre pe drum, ci pur si simplu niste stanci iesite din pamant, si ala era drumul.
Pe la un 6 si jumate reuseam sa ajung in Jaca, deja destul de obosit, dar foarte fericit ca am ajuns in sfarsit in Spania si ca aud spaniola in jur. Nu se prea poate descrie sentimentul, dar era un pic ca o intoarcere acasa. Am fost la oficina de turismo, unde mi s-a confirmat ca pana la Santa Cilia mai erau doar 14 km (de fapt 18 dupa cum am vazut), am vizitat catedrala si am dat cateva ture pe stradutele foarte animate din centru. Apoi l-am sunat pe Vlad, aproape convins ca daca e inca departe sa ramanem acolo, desi era un pic prea agitat pentru gustul meu, era totusi tarziu si facusem deja peste 70 km. Dar Vlad venea in viteza pe DN dinspre Somport (mult mai repede ca mine deci), asa ca am inceput ultimii 18 km, dar primii de Spania adevarata. Peisaje mai sarace in vegetatie, e drept (desi inca eram pe valea Aragonului tot disparuse verdeata franceza) dar care mie imi plac la nebunie. Un Camino mult mai bland, majoritatea drumurilor destul de late (nici urma de potecile dinainte de Oloron), si in general la vale, ca deh doar urmam raul :). Am ajuns, ca de-obicei un pic inainte de apus si am gasit in refugiu nu mai putin de 4 pelerini! Wow, asta chiar era un record :D. Doi erau spanioli, desi ei s-au recomandat ca fiind din Pays Vasco , hihi, unul francez care era f necomunicativ si unul sa vezi si sa nu crezi din Israel. Cu spaniolii am vorbit f fain la masa, (10 euro cina, dar ce cina!) despre independenta regiunilor spaniole, invatamant (erau profesori la pensie) si alte chestii. Israelianul se incumetase sa coboare (prima zi fiind) tot drumul de la Somport la Jaca si evident ca facuse o entorsa asa ca dupa o mica tentativa de a amerge mai departe (Santa Cilia e jumate de etapa, intre Jaca si Arres, a ramas 2 zile la Santa Cilia ca sa se vindece.
Dupa ce terminasem si ma instalasem la net, a aparut si Vlad in sfarsit, era un 10 si un pic, cam terminat si el dar fericit de ce lacuri glaciare vazuse (venise si el pe camino de la Jaca).
Am folosit internetul (gratis nu ca aici) pentru update-urile de data trecuta pana spre 12 cand ne-am speriat si am fugit la culcare, doarece urma inca o zi f mare, voiam sa ajungem la Monreal, care e f aproape de Pamplona, ca sa il pot prinde pe Tomas.
l.e.:
90.93 km, 11.6 moving avg, 7.6 overall avg, 1637 up 1427 down (singura zi in care am urcat mai mult :D)
le: http://picasaweb.google.com/adi.glavan/CaminoDeSantiagoDay05SarranceSantaCilia#
No comments:
Post a Comment