Ziua 10: Najera - Agés

Miercuri, 15 Septembrie

M-am trezit foarte devreme in sala de sport, am luat un mic dejun format din ultimele resturi de sanvis de la supermarket si am taiat-o cand era inca intuneric. Deja incepusem sa imi intru in ritm: trezit la 6:15, mancat & spalat pana la 7, plecat maxim la 7:15. O pauza de cafea pe la 10, una de pranz (menu del dia) pe la 2 sau 3, iar mers pana seara la 6-7. Cina (de la supermarket deobicei), conversat cu pelerini pana la 10 si la maxim 10:15 dorm dus.

Fata de zilele de luni si marti cand am mers printr-o caldura cumplita, miercuri a fost mult  mai bine, de dimineata si pana spre pranz a fost innorat, a mai fost ceva soare pe la pranz asa, dar spre 4-5 iar s-a innorat. In ziua asta a si inceput meseta, deocamdata varianta cu dealuri. 

Adica urcai asa usor de pe la 750 m la 850-900 si coborai la fel de usor. Distante mari intre sate (bine, nu 15-18 ca in alte parti de Camino), sate micute, pierdute prin niste ravine sau cum se cheama adanciturile alea din podis.

In Santo Domingo de la Calzada am urcat intr-un turn (zicea ca e cel mai inalt din La Rioja, nu puteam  rata asa ceva) si am avut niste privelisti f misto asupra oraselului. Tot asa am gasit o fundatie cu internet gratis dar acolo doar 15 minute aveam voie, si am negociat un 25 cu greu.

Aveau si o catedrala foarte faina, si f originala in acelasi timp: au tot timpu o gaina si un cocos inauntru, la loc de mare cinste. Sa va zic de ce: cica prin secolul 12, un pelerin neamt la Santiago a poposit aici in casa unui mare bogatas. Fata omului, spanioloaica cu sange fierbinte, s-a aprins dupa neamtu nostru, dar tanarul domn fiind in misiune sfanta a tot refuzat-o. Ca sa se razbune, miseaua, i-a pus un pocal de argint in traista si apoi a chemat jandarmii sau ce aveau ei. Asa ca tipu, scurt, la spanzuratoare. Ei, acu e un pic mai nebulos, zice ca dupa ce s-au dus parintii (erau si ei in pelerinaj) sa isi vada copilul mort, au auzit vocea lui care zicea ca Santiago i-a salvat viata. Nu zice clar daca era viu deja, doar ca au auzit vocea. Ei, fug ei sa ii zica minunea bogatasului si asta la masa, mancand dintr-o gaina la rotisor, zice, da, fi vostru e la fel de viu ca gaina si cocosul astia de pe masa mea. Ei, si atunci incepe ca cante cocosu de numa, asa gatit si jumate mancat cum era.

Io citisem de asta mai inainte, da tot am ramas incremenit cum ma plimbam io asa prin biserica si deodata aud un cucurigu sanatos de rasunau stranele si altarele. Ma apropii, ma uit, fac poze, si numai ce aud o tanti care zice ca e noroc daca e sa cante , dar si mai si daca e sa cante de 3 ori, ca mai baga 2 cucurigu meseriasu nostru. Tare, deci am noroc :).

Am mers pe acelasi principiu de oprit 20 km inainte de ce imi propusesem, si am ajuns la o ora decenta la Agés. Faza a fost ca ma obisnuisem cu difetente mici, si taman la sfarsit Camino mi-a servit una zdravana. Urcusul pana la San Juan de Ortega a fost ucigator, era efectiv munte, chit ca avea doar un 1150 maxim ca nivel. Dar si coborarea cum a fost, ualeii... printre brazi asa, drum forestier da f bine facut, de mergeam cu foaia mare si pinionul mic!

Am ajuns in San Juan de Ortega si cand sa intru, ce sa vezi, taman incepuse slujba pentru pelerini (se fac din astea la diverse ore in cam toate satele de-acum. A fost foarte fain, au cantat la sfarsit ceva de genu Ven Santa Maria, ven a caminar, adica o invitam pe Sfanta Maria sa mearga cu noi, mi-a placut mult cum suna.

Am ajuns in Ages (initial voiam sa raman in urmatorul sat, Atapuerca, dar mi se cam luase) pe la un 19, destul de devreme fata de alte dati mai vijelioase :). Am platit cam mult aici, ca ramasesem fara sanvisurile de la supermarket, sau mai aveam f putin. Cazarea 7, spalat 3, ca ramasesem fara rufe curate, mic dejun 3 ca nu mai aveam nic, si cina 5, adica juma de menu, respectiv sopa castellana, ca pt felul doi am bagat un pate cu paine. A intrat si o sticla de vin in aia 5 euro, pe care am baut-o cu un american care era si el in pelerinaj. Era municipal, deci ar fi trebuit sa fie mult mai ieftin dar deh, ce sa zic, era f curat, f spatios, f bine dotat, asa ca mi-a prins bine. Mai ales la faza cu masina de spalat.

Inca o data trebuie sa ii multumesc lui Richard pt ideea cu dopurile de urechi, au fost f folositoare tot timpu de la Santa Cilia incoace, da la Agés baga unu asa tare ca il auzeam chiar si prin dopuri, asa, o idee.

OK, se cam inchide aici la biblioteca (in Leon) asa ca ma mut la internet normal dupa ce mananc sa adaug si poze.
81.3 km, 12.7 moving avg, 7.8 overall avg, 1175 urcat, 883 coborat (am urcat in meseta, dupa care cum am zis, incet sus si jos)