Joi, 16 Septembrie
Asta a fost una din cele mai meseriase zile, in sensul de experienta de Camino. Ziua a fost foarte lunga, distante marti, chiar daca timp scurt. Cei 18 km pana in Burgos i-am facut pana la ora 9 dimineata, si am plecat din Burgos de tot pe la un 16.
Cum am iesit din albergue, am inghetat: ploua. Si iesisem ca sa imi iau hainele de la uscat! Dar cand colo, ce sa vezi: un mic miracol de Santiago: hainele mele erau uscate :). Va dati seama ca am ramas masca (hai nu radeti). M-am dus si am intrebat-o pe hospitalera, de-abea a inceput, nu? Dar ea a zis ca nu, ca ploua de ceva vreme, inghetase si ea ca deh, cumva ar fi fost datoria ei sa ma anunte mai devreme sau chiar sa le ia.... Ma rog, vreo 2 erau un pic umede, dar restu erau chiar uscate...Si sa ne intelegem, nu ploua cu galeata, era un fel de burnita asa... ma gandesc ca vantu le-o fi uscat?
In fine, am ajuns in Burgos repede dupa cum am zis, si dupa ce m-am invartit un pic prin oras (am aflat ca la biblioteca e net gratis, din nou) m-am dus la catedrala. Foarte mare si frumoasa, dar din pacate am poze doar din exterior, in interior am descoperit ca am amandoi acumulatorii descarcati... mintea mea cea uituca deh. M-am enervat, fiindca una din cele mai importante obiective de pe Camino era mormantul lui El Cid Campeador, care era fix in catedrala. Am pozat in schimb statuia, acre era undeva afara, langa alta biserica.
Am gasit si casa unde los Reyes Catolicos l-au primit pe Columb:
Si pana la urma o sa am si poze, fiindca in timp ce ma invarteam pe langa catedrala
m-am intalnit cu.. incredibil, dar adevarat: rusii again.Kiril si Alex. In catedrala am intrat cu Kiril si am avut grija sa faca poze la mormantul lui El Cid. Poate nu stiati, dar Burgos este intemeiat de El Cid, drept pentru care e peste tot: strazi, piete, restaurante, hoteluri, panaderia, service, tot.
Ei bine , chiar asa plecand io din Burgos la ora aia tarzie, tot am reusit sa fac aproape 40 km. Cu doar vreo 4-5 sate micute si pierdute in imensa meseta. De data asta the real one. Drept tata. Drept, mult, prin campuri, fara vii, fara maslini, niste miristi asa.
Ei, si am ajuns la San Anton. Aici sunt ruinele unei manastiri care o data era un punct foarte important pe Camino.Eu iar asa, ma gandisem sa merg un sat mai incolo, dar nu am avut cum sa nu opresc aici sa fac niste poze. E bine ca acum pot urca poze, fiindca vorbe nu prea am sa descriu.
Ei faza a fost ca erau acolo 2 olandezi pe bicle, si nu stiu cum am intrat in vorba cu ei, si cum ei, desi nu au ramas acolo, au reusit sa imi sugereze mie sa raman, dar cand am facut cativa pasi si am vazut in ce consta refugiul am fost captivat instant.
Ce sa zic, refugiul era donativo (dai cat vrei sau deloc), in fine, era si cazul ca deh, bugetul..
Am pregatit cina impreuna, erau doi hospitaleros, un tip si o tipa, eu si inca doi pelerini, un spaniol ce culesese o unguroaica ce nu stia nici engleza nici spaniola f bine, si inca 2: un fost hospitalero, care a fost seful bucatar si mi-a povestit de toate refugiile misto de acolo la Santiago, si inca o tanti prietena cu ei din satul urmator. Ce sa zic, a fost de vis. Eu am facut salata, ei fiecare cate ceva, am cinat la lumanare, am povestit de Camino si de toate, am ras, tipul care era acum hospitalero ne-a cantat la chitara cantece despre Camino... OK, refugiul nu avea apa calda, dar aia rece era mult mai calda decat multe ape de parau de munte cu care m-am spalat eu. OK, nu era chiar usa ci copertina aia, dar sacu de dormit de la Razvan nu a avut nici cea mai mica problema evident. Clar numarul unu in tot ce am vazut sau trait pana acum pe Camino.
73. 92 km, 14 moving avg, 6.8 overall avg, 532 up si 677 down
Asta a fost una din cele mai meseriase zile, in sensul de experienta de Camino. Ziua a fost foarte lunga, distante marti, chiar daca timp scurt. Cei 18 km pana in Burgos i-am facut pana la ora 9 dimineata, si am plecat din Burgos de tot pe la un 16.
Cum am iesit din albergue, am inghetat: ploua. Si iesisem ca sa imi iau hainele de la uscat! Dar cand colo, ce sa vezi: un mic miracol de Santiago: hainele mele erau uscate :). Va dati seama ca am ramas masca (hai nu radeti). M-am dus si am intrebat-o pe hospitalera, de-abea a inceput, nu? Dar ea a zis ca nu, ca ploua de ceva vreme, inghetase si ea ca deh, cumva ar fi fost datoria ei sa ma anunte mai devreme sau chiar sa le ia.... Ma rog, vreo 2 erau un pic umede, dar restu erau chiar uscate...Si sa ne intelegem, nu ploua cu galeata, era un fel de burnita asa... ma gandesc ca vantu le-o fi uscat?
In fine, am ajuns in Burgos repede dupa cum am zis, si dupa ce m-am invartit un pic prin oras (am aflat ca la biblioteca e net gratis, din nou) m-am dus la catedrala. Foarte mare si frumoasa, dar din pacate am poze doar din exterior, in interior am descoperit ca am amandoi acumulatorii descarcati... mintea mea cea uituca deh. M-am enervat, fiindca una din cele mai importante obiective de pe Camino era mormantul lui El Cid Campeador, care era fix in catedrala. Am pozat in schimb statuia, acre era undeva afara, langa alta biserica.
Am gasit si casa unde los Reyes Catolicos l-au primit pe Columb:
Si pana la urma o sa am si poze, fiindca in timp ce ma invarteam pe langa catedrala
m-am intalnit cu.. incredibil, dar adevarat: rusii again.Kiril si Alex. In catedrala am intrat cu Kiril si am avut grija sa faca poze la mormantul lui El Cid. Poate nu stiati, dar Burgos este intemeiat de El Cid, drept pentru care e peste tot: strazi, piete, restaurante, hoteluri, panaderia, service, tot.
Ei bine , chiar asa plecand io din Burgos la ora aia tarzie, tot am reusit sa fac aproape 40 km. Cu doar vreo 4-5 sate micute si pierdute in imensa meseta. De data asta the real one. Drept tata. Drept, mult, prin campuri, fara vii, fara maslini, niste miristi asa.
Ei, si am ajuns la San Anton. Aici sunt ruinele unei manastiri care o data era un punct foarte important pe Camino.Eu iar asa, ma gandisem sa merg un sat mai incolo, dar nu am avut cum sa nu opresc aici sa fac niste poze. E bine ca acum pot urca poze, fiindca vorbe nu prea am sa descriu.
Ei faza a fost ca erau acolo 2 olandezi pe bicle, si nu stiu cum am intrat in vorba cu ei, si cum ei, desi nu au ramas acolo, au reusit sa imi sugereze mie sa raman, dar cand am facut cativa pasi si am vazut in ce consta refugiul am fost captivat instant.
Ce sa zic, refugiul era donativo (dai cat vrei sau deloc), in fine, era si cazul ca deh, bugetul..
Am pregatit cina impreuna, erau doi hospitaleros, un tip si o tipa, eu si inca doi pelerini, un spaniol ce culesese o unguroaica ce nu stia nici engleza nici spaniola f bine, si inca 2: un fost hospitalero, care a fost seful bucatar si mi-a povestit de toate refugiile misto de acolo la Santiago, si inca o tanti prietena cu ei din satul urmator. Ce sa zic, a fost de vis. Eu am facut salata, ei fiecare cate ceva, am cinat la lumanare, am povestit de Camino si de toate, am ras, tipul care era acum hospitalero ne-a cantat la chitara cantece despre Camino... OK, refugiul nu avea apa calda, dar aia rece era mult mai calda decat multe ape de parau de munte cu care m-am spalat eu. OK, nu era chiar usa ci copertina aia, dar sacu de dormit de la Razvan nu a avut nici cea mai mica problema evident. Clar numarul unu in tot ce am vazut sau trait pana acum pe Camino.
73. 92 km, 14 moving avg, 6.8 overall avg, 532 up si 677 down
No comments:
Post a Comment