la inceput de drum

Intai, despre ce e vorba.....

Pe 6 septembrie voi porni, cu bicicleta, din Toulouse spre Santiago de Compostela, cu alte cuvinte voi parcurge Camino de Santiago. Pe prima bucata ma va insoti si prietenul meu Vlad (pana spre Pamplona mai exact).

Am descoperit cu surprindere ca multi prieteni de-ai mei nu stiau ca vreau sa fac asta sau nu mai tineau minte sau nu stiau despre ce e vorba, asa ca o sa zic aici, pe acest nou-deschis blog, (va sa zica nu m-am laudat destul? Ca sa vezi ce modest era Adi J) cateva cuvinte despre Camino.

OK, in primul rand este un pelerinaj, deoarece la Santiago se (presupune ca se) gasesc moastele Sfantului Iacob, de fapt Sfantul Apostol Iacob, dupa cum a tinut sa precizeze al meu godfather, mai priceput ca mine in cele sfinte (era frate cu Sfantul Apostol Ioan, cu ceva mai multa prezenta in ‘imaginea publica’ , printre altele pentru ca a scris una dintre Evanghelii. Sf Iacob, nu Edi!).

Apoi, este un drum. Un drum lung, nu asa. Si oricine ma cunoaste stie ca imi place sa calatoresc. Si, stim cu totii, calatorului ii sade bine cu drumul. Si, mai zic o data, inca ce drum!

Apoi, este o experienta. Unii o fac sa se gaseasca pe sine. Altii, sa cunoasca alti oameni. Eu zic ca in peste o mie doua sute de kilometri e timp pentru ambele. A, sau unii o fac inainte de a lua o mare decizie care le schimba viata.

Nu, nu consider ca am de facut nicio penitenta, nici nu m-am transformat brusc intr-un mare credincios, nu-s nici mai religios nici mai putin ca pana acum, dar faptul ca exista acest substrat… biblic la acest drum il face mai special. Un tronson de 1300 km prin Europa la intamplare clar nu ar avea acelasi impact. Si ideea de a-mi impune acelasi tel ca un pelerin din secolul VIII (de atunci sunt primele datari), XII sau  XVI, rezoneaza cu mine intr-un fel.

Si pe langa asta, ganditi-va: De ce sa nu il fac? Plec din Toulouse, traversez plaiurile inverzite din  Gasconia si Bearn pana la Oloron Sainte Mairie, de unde incep sa urc Pirineii pana la Somport, ma delectez cu varfurile lor o vreme, apoi cobor spre dealurile verzi ale Aragonului si Navarrei pana la Pamplona, strabat meseta spaniola cu orizonturi vaste si apusuri monumentale, prin Leon si Burgos, si numai  dupa ce intru in Galicia se mai inverzesc un pic peisajele din nou.

Am aflat prima data de acest drum de la un prieten (spaniol) din Spania, in 2003, cand eram la bursa cu Erasmus. Am vrut sa il fac cu alt prieten (roman de data asta) din Spania, in 2005 sau 2006. Am mai avut o slaba tentativa prin 2008 cred. Oricum, se fac 7 ani de cand tot visez sa il fac. Ei bine, brusc ! ma trezesc ca sunt aproape de prag, cu desaga in spate si mana pe …ghidon.

Un alt prieten ma intreba daca e vreun scop nobil la capatul acestui drum. Ei bine, in general presupun ca nu, oamenii il fac dintr-un motiv sau altul, dar in general pentru ei insisi. Cam la fel il fac si eu, doar ca as vrea sa dedic aceasta calatorie unor oameni, care nu ar putea sa faca acest drum ca bicilisti. Nici peste 7 ani nici peste 77, deoarece acum sunt in scaune cu rotile. Am aflat de ei de la Fundatia Motivation, unde lucreaza sotia mea. Le dedic lor aceasta calatorie. Pentru ei un ‘Camino’ in scaun rulant pana in centrul Bucurestiului e infinit mai greu decat cel pana la Santiago.