Ziua 16: Ponferrada - Samos

Marti, 21 Septembrie

(Of, nici nu mai stiu cum sa imi cer scuze....nu am mai ajuns sa scriu aici, si scuza ca nu am avut timp nu prea tine.... 

E foarte greu sa ma mai pun in acea dispozitie, imi e dor rau de tot sa fiu pe drum, dar trebuie sa termin totusi acest blog
si acu, fara falsa modestie, serios, am fost f surprins sa vad cati mi-au urmarit blogul, si in consecinta cati erau suparati ca nu l-am terminat, si in consecinta m-au batut la cap sa il termin. deci, kiciu si toti ceilalti, thanks!)

Din Ponferrada am plecat, evident, pe intuneric. Mi-am luat ramas bun de la mexicani si am luat incet drumul la pedalat. Atunci nu imi dadeam seama prea bine, dar eram deja bine de tot intr-o stare care se poate descrie cel mai bine drept 'una cu drumul'. Ma simteam cel mai bine cu mine insumi in timp ce mergeam, si era normal sa fiu pe bicicleta, mergand. Distantele deja erau mai putin importante, imi era f clar ca pot sa fac si 30-40 km, si spre 100. Aveam destul timp sa ajung, pe 24 seara aveam trenul deci mai aveam 3 zile plus o parte din a patra (24), daca voiam.
Iesirea din Ponferrada a fost destul de anosta, multe orasele inghesuite unele in altele, deci mult mers pe asfalt, chiar daca in general pe stradute secundare. Nici nu e de mirare , deh, intre 2 siruri de munti, ca era asa aglomerare urbana. 
Dar in curand am iesit si au inceput sa se vada muntii iar:

Partea mai proasta era ca aveam niste zgomote ciudate de la roata din spate. Pe unele le identificasem: una din placute atingea discul de frana, dar mai era unul care un stiam de unde vine. Insa aia cu discul era nasoala fiindca incepuse sa imi descentreze roata, o simteam ca se 'onduleaza', mai ales la viteza aia. Dar pas de gaseste ceva deschis la ale ore matinale : nu era nici 8 cand plecasem, deh. Undeva spre 9 am gasit una dar... cam degeaba :-). Mi se paruse mie ca era mizerie mare pe strazi, pahare de plastic, sticle de bere etc. Dupa ce am asteptat cam o juma de ora asa, de la 9 fara un sfert la si un sfert i se face mila unui trecator de mine si ma lamureste: "a fost fiesta ieri (ziua orasului). Vorba vine ieri, cam acum o ora s-a dus lumea la culcare. Nu deschide nimeni azi nici-un magazin, io sunt frizerul si ma duc sa ma culc." Respect!
Am mai mers vreo 15 km cu roata din spate facand opturi pana am reusit sa gasesc "una tienda de bici" deschisa: in Villafranca del Bierzo.

foarte misto oraselul, la poale de munte, cu 2 biserici f importante, una 'de Santiago"

unde exista asa numita "puerta del Perdon"

Pelerinii care reusisera sa ajunga aici dar erau prea bolnavi, raniti, cu picioarele ferfenita sau alte chestii in acelasi registru, erau 'iertati' de restul drumului, trecuti prin aceasta poarta si obtineau aceleasi iertari ca si cum ar fi facut tot drumul.
A doua biserica, din vale ca sa zic asa (Santiago era cea din deal) era se pare intemeiata chiar de Sf Francisc din Asisi (cu ordinul franciscanilor). Foarte frumos renovata, mai ales pe interor.

Dupa cum ziceam, aici i-am facut si Soniei o mica revizie: mi-a reglat frana pe spate, schimbat placutele intre ele, centrat roata, degresant si lubrefiat lant, pinioane, foi, the works. Am luat cafeaua de diminteata in piata centrala, dupa care: la deal! Aveam in fata ditamai urcarea, de pe la 500m la 1300.Erau 3 variante, una doar pt picioare, una si pentru bicicleta, dar mai grea si a 3a, mai pe asfalt, mai lunga, dar mai usoara ca panta. Intentionam sa o iau pe cea din mijloc dar cumva am reusit sa o ratez asa ca am bagat vreo 15 km in plus. Dar prea rau nu mi-a parut: 

Am reusit sa fac si o pana (a 4a in total, nu cred ca le-am amintit pe celelalte), si am identificat cu ajutorul altui 'bicigrino' si zgomotul ciudat: o spita (sau 2) erau slabite, si cand se punea presiune pe ele, uneori se invarteau un pic in lacasul lor si de-acolo. Cheie de spite nu am avut, dar nici nu era asa grav asa ca le-am lasat asa. Camera am schimbat-o in 3 min, si pe tip l-am rasplatit daruindu-i prietenei lui manusile de gagica de la Pilar (am zis ca imi gasisem manusa lipsa, nu?).
Intr-un final, dupa mult, mult, f mult urcus, am ajuns si la destinatie: O Cerbeiro: un alt satuc de 3 casute, un bar si un albergue, in varful muntelui. Acolo am luat pranzul, un menu del peregrino de 10 euro, pe o terasa cu vedere la muntii din jur. Apoi, ma duc eu sa imi stampilez el credencial, si cand vad ce fain e refugiul, asa ma ia o lene .... si vreau sa raman (v-am zis ca eram la munte? si ce fain era in jur? si ca urcasem 800 de metri?) Din pacate, datorita altitudinii si distantei mari fata de refugiile anterioare, astia au regula: primesc biciclisti, dar doar dupa 18 sau ceva de genu asta, daca mai sunt locuri. Asa ca m-am intors la Sonia si am luat-o la... deal iar, spre surprinderea mea. Am vazut la niste tipi un ghid unde era frumos desenat traseul pe zile inclusiv ca si curba de nivel, mi-ar fi trebuit si mie ceva de genu asta, nu m-ar mai fi luat prin surprindere faptul ca dupa ce am coborat un pic a trebuit sa urc iar, pana la Alto de Poio (varfu puiului, ce nume! ce cauta puiu in varf ma rog?). Pana acolo am trecut pe langa un grup de spanioli pe la 40 de ani asa, f simpatici, cu care aveam sa ma mai intalnesc de vreo 3 ori de-a lungu drumului, si care mi-au facut si poze:

Aici dupa cum vedeti bate vantu tare daca si pelerinu ala statea cu mana pe palarie :-).

Acum, e adevarat ca era la vale de aici (in mare) dar tot erau 22-25 km, si dupa ditai urcarea eram destul de obosit. In plus, bucata asta avea mai multe variante, din 2-3 locuri puteai sa urmezi 2 trasee diferite, trebuia sa fiu atent si la asta.In mare insa, everything was fucking green again:

Am coborat asa vreo 12-14 km, pana in Triacastela (ce nume frumos, nu?) unde am trecut in fuga pe langa catalonii mei, si tot la vale. Am nimerit aproape din greseala pe drumul spre Monasterio de Samos, tinta mea, fiindca trebuie sa recunosc ca nu am vazut unde se bifurca cu cealalata varianta, care ajungea in Sarria pe alt drum. Pe aici, mai erau si bucati de asfalt, dar majoritatea drumului era in 'true camino style', prin paduri si poieni, urcand si coborand (ura!) dealuri si delulete.
In sfarsit am ajuns si la manastire undeva pe la un 19. Refugiul era cat se poate de simplu, paturi multe, dush cu apa rece doar, dar arata foarte 'pelerinistic' totul :

Asa arata intrarea in refugiu

si asa arata inauntru

date tehnice: 93.2 km, moving average 13.7, overall avg 8.4, total ascent 1342, total descent 1468.
poze ai multe :
http://picasaweb.google.com/adi.glavan/CaminoDeSantiagoDay16PonferradaMonasterioDeSamos